Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humuleşti; d. 31 decembrie 1889, Iaşi)
a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei
basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă este considerat
a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită
operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.
Biografie



Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi





Data naşterii lui Creangă este incertă. El însuşi afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. ^[1] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti, publicată de Gh. Ungureanu. ^[2]
Creangă a mai avut încă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria,
Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit
în copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.^[3]
Tinereţea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847
începe şcoala de pe lângă biserică din satul natal. Fiu de
ţăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după
care mama sa îl încredinţează bunicului matern ("tatul
mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l
duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala. ^[2] În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.^[2]
S-a despărţit cu greu de viaţa ţărănească, după cum mărturiseşte în Amintiri: „Dragi
mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii
mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam
pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători,
cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile
umbroase, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi
mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile,
în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea, dragi mi-erau
şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam
parte cu cea mai mare însufleţire.”

Din 1855 până în 1859
urmează cursurile seminarului iar apoi, luându-şi atestatul,
revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iaşi
cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiţionalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeţi - Eseişti Nuvelişti - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Toate articolele din serie

editează

La 19 decembrie 1860 se naşte fiul său Constantin.
În 1864, Creangă intră la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult şi l-a numit învăţător la Şcoala primară nr. 1 din Iaşi.
După ce timp de 12 ani este dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece şi-a părăsit nevasta, a tras cu puşca în ciorile care murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) ^[4] Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie şi din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale şcolare.
În 1873
se încheie procesul său de divorţ, copilul său de 12 ani fiindu-i
dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute,
alegând o locuinţă în mahalaua Ţicău (bojdeuca)
În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui, cu care se împrieteneşte. Între 1875 şi 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
Între 1883 şi 1889 a fost bolnav de epilepsie^[2] şi a suferit foarte mult la aflarea bolii şi apoi a decesului lui Eminescu, şi al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Ţicău.
La 1 martie 1837 se naşte la Humuleşti Ion Creangă , primul
dintre cei 8 copii ai lui Ştefan a Petrei Ciobotariul şi a Smarandei
Creangă. În 1846 începe sa frecventeze şcoala primară din
satul natal , primul său învăţător fiind bădiţă Vasile , dascălul
bisericii , pe care îl evoca cu multă dragoste în Amintiri din copilărie.
În 1847 dascălul Vasile este luat la oaste , elevii rămânând în grija dascălului Iordache.
Bunicul David Creangă îi duce pe fiul său Dumitru şi nepotul
său Nică la şcoala lui Alecu Balş , în Broşteni , unde era
profesor Nicolae Nanu. Frecventează pentru scurt timp cursurile şcolare
, îmbolnăvindu-se de râie , episod înfăţişat în
Amintiri din copilărie.(1848)
În 1852 , Ion Creangă asistă la inaugurarea Şcolii domneşti din Târgu-Neamţ, ale cărei cursuri le şi urmează.
La 1854 se înscrie la Şcoala catihetică din Fălticeni. Toamna
, la 1855 , Creangă urmează seminarul de la Socola , e lângă
materii teologice studiind istoria , aritmetica , gramatica , geografia
, latina şi elina.
În 1858 moare tatăl lui Ion Creangă. În acest an
viitorul scriitor termină cursul inferior al Seminarului şi cere
hirotonisirea ca diacon.
La 1859 se căsătoreşte cu Ileana Grigoriu , fiica părintelui Ioan
Grigoriu. În luna decembrie a aceluiaşi an este hirotonisit
diacon.
În 1860 , 19 decembrie , se naşte unicul său fiu , Constantin Creanga.
În 1861 se înscrie la Facultateade de Teologie , pe care însă o abandonează după scurt timp.
Ion Creangă se înscrie la Şcoala normală Vasiliană de la Trei
Ierarhi din Iaşi. Directorul acestei şcoli este Titu Maiorescu.(1863)
La 1864 ocupă prin concurs postul de institutor la Şcoala primară de
la Trei Ierarhi. Decretul de numire este semnat de domnitorul Alexandru
Ioan Cuza. Viitorul scriitor va rămâne credincios carierei
didactice până la sfârşitul vieţii.
În 1865 termină cursurile Şcolii normale şi obţine diploma de absolvire.
Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii şi muncii de elaborare a manualelor şcolare. (1866)
1867-apariţia primului abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă nouă de scriere şi citire.
În 1871 apare în Columna lui Traian articolul MIsiunea preotului la sate,
semnat de preotul Ion Creangă. În acelaşi an este exclus din
rândurile bisericii , fiind acuzat de a fi frecventat teatrul.
Publică acum un manual de citire intitulat Învăţătorul copiilor , unde inserează trei povestiri : Acul şi barosul , Prostia omenească şi Inul şi cămeşa.
La 14 iulie 1872 este exclus şi din învăţământ şi,
în ciuda plângerilor şi protestelor sale , situaţia
rămîne aceeaşi. Îşi câştigă existenţa ca mandatar al
unui debit de tutun.
La 1874 , Titu Maiorescu devine ministru al Cultelor şi al
Instrucţiunii Publice , odată cu numirea acestuia fiind posibilă ş
reintegrarea în învăţământ a lui Ion Creangă , la
Şcoala primară de băieţi numărul 2 din suburbia Păcurari-Iaşi.
1875-acum îl cunoaşte pe Mihai Eminescu , legându-l de
acesta o prietenie trainică. La îndemnul lui Eminescu
frecventează societatea Junimea, unde citeşte din scrierile sale. În cadrl revistei Convorbiri literare publică Soacra cu trei nurori şi Capra cu 3 iezi.
În vara lui 1876 Ion Creangă îl găzduieşte pe Eminescu în bojdeuca sa din Ţicău.
Publică povestirea Moş Nichifor Coţcariu şi basmul Harap-Alb.(1877)
La 1878 , pentru activitatea sa didactica , este decorat cu ordinul Bene-merenti . Publică basmul Ivan Turbică.
În colaborare cu G. Ienăchescu şi V. Răceanu , tipareşte la 1879 Geografia judeţului Iaşi.
La 1 ianuarie 1881 publică în Convorbiri literare prima parte din Amintiri din copilărie
, urmată şi de partea a II-a. În urma primelor semne de boală
(epilepsie) , se internează la Spitalul Brâncovenesc din
Bucureşti.
La Craiova , în 1883 , apare broşura Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza Vodă de Ion Creangă.
1885-Ion Creangă călătoreşte la Slănicul Moldovei pentru a-şi îngriji sănătatea.
Scriitorul îl vizitează pe Mihai Eminescu la Mănăstirea Neamţului.(1887)
La 1888 , în cadrul Cenaclului literar al lui N. Beldiceanu citeşte partea a VI-a din Amintiri din copilărie.
La 31 decembrie 1889 se stinge din viaţă în urma unui atac
cerebral.Ion Creangă este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la
cimitirul Eternitatea din Iaşi.
[modifică] Nepotul lui Creangă, arhitectul Bucureştiului


Horia Creangă, nepotul povestitorului, este considerat cel mai
important arhitect al perioadei interbelice. In Capitala a proiectat
peste 70 de imobile. Imobilul ARO (azi Cinema Patria) de pe bulevardul
Magheru, Teatrul Giulesti, Uzinele Malaxa, Grupul Scolar Mihai Bravu,
Vila Elena Otulescu din str. Dr. Manu sunt doar cateva dintre operele
lui Horia Creanga (1892-1943), unul dintre cei doi nepoti arhitecti ai
celebrului scriitor. In total, Horia Creanga a lasat in urma sa peste
70 de cladiri. Unele insa au fost schimbate de-a lungul timpului,
astfel ca nici specialistii nu mai recunosc stilul marelui arhitect
scolit la Paris.
[modifică] Basmele



Imaginea lui Ion Creangă pe o marcă poştală din Republica Moldova





În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura
poporului de către un povestitor care însuşi crescuse în
mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni,
construcţii şi gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă regăsim tema din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi.
Aici Dumnezeu blagosloveşte turbinca lui Ivan ca să intre
într-însa cine o vrea Ivan şi fără voia lui să nu poată
ieşi.
A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele,
povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă şi cu subiecte
mai adesea din istoria noastră contemporană. În "Cinci
pâini" aflăm o satiră la adresa judecătorilor şi avocaţilor, pe
care îi numeşte: "ciorogari, porecliţi şi apărători". În
două din ele aflăm o persoană istorică foarte interesantă. Ion Roată, unul dintre deputaţii ţărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată şi Unirea"
este o glumă cu multă fineţe satirică la adresa stratului conducător al
ţării, care nu voieşte a recunoaşte drepturile ţărănimii.
Pe când se discutau punctele programului partidului unionist
prin toate cercurile sociale din Moldova, mai mulţi boieri, membri ai
partidului, cheamă pe deputaţii ţărani ca să le explice programa şi
în special chestiunea „Unirii”. Toţi ţăranii păreau convinşi de argumentele boierilor afară de Moş Ion Roată.
În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice
singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând s-o
facă singur, Roată e ajutat de ceilalţi ţărani. "Acum ai
înţeles", întreabă boierul. Roată răspunde: Am
înţeles aşa, că până acum noi ţăranii am dus fiecare
câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere, însă acum
suntem chemaţi a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă
pe umerele noastre.
Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai
mult reproducerea producţiunilor poporane. Ne-am înşela
însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l
privim ca pe unul ce a trăit la ţară, a supt oarecum sucul acestei
literaturi poporane şi apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea
basmele şi poveştile lui, deşi înfăţişează în mod admirabil
spiritul poporului de la ţară, pun însă în evidenţă
însuşirile lui literare proprii.
O altă faţă, mai puţin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveştilor licenţioase: Povestea poveştilor.
[modifică] Amintiri din copilărie


Amintirile din copilărie
reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au
stabilit reputaţia de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea
meşteşugită a frazei, în care se vede totuşi tonul poporan, -
scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie
deosebită, vivacitatea naraţiunii şi sinceritatea cu care povesteşte
cele mai intime detalii ale vieţii lui de copil, toate acestea fac din
opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale
literaturii române.
[modifică] Opera


[modifică] Poveşti

• Capra cu trei iezi (1875)
  
• Dănilă Prepeleac (1876)
  
• Fata babei şi fata moşneagului (1877)
  
• Făt Frumos, fiul iepei (1877)
  
• Povestea lui Harap-Alb (1877)
  
• Ivan Turbincă (1878)
  
• Povestea lui Ionică cel prost (1877)
  
• Povestea lui Stan-Păţitul (1877)
  
• Povestea porcului (1876)
  
• Povestea poveştilor (1877-1878)
  
• Povestea unui om leneş (1878)
  
• Punguţa cu doi bani (1875)
  
• Soacra cu trei nurori (1875)
  

[modifică] Povestiri

• Acul şi barosul (1874)
  
• Cinci pâini"' (1883)
  
• Inul şi cămeşa (1874)
  
• Ion Roată şi Cuza-Vodă (1882)
  
• Moş Ion Roată şi Unirea (1880)
  
• Păcală (1880)
  
• Prostia omenească (1874)
  
• Ursul păcălit de vulpe (1880)
  

[modifică] Nuvele

• Moş Nichifor Coţcariul (1877)
  
• Popa Duhul (1879)
  

[modifică] Romane autobiografice

• Amintiri din copilărie (1879)
  

[modifică] Aprecieri critice


Basmul ţine de ciclul încercărilor grele, în care
eroul trebuie să îndeplinească isprăvi extraordinare a căror
realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoţitori năzdrăvani
sau al unor animale recunoscătoare. ^[5]
[modifică] Bibliografie

• George Călinescu, Ion Creangă (Viaţa şi opera), Prefaţa de Eugen Simion, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966
  
• George Călinescu, Ion Creangă (Viaţa şi opera), Editura Minerva, Bucureşti, 1972.
  
• George Călinescu, Ion Creangă (Viaţa şi opera), Colecţia „Biblioteca Eminescu". Editura Eminescu, Bucureşti, 1975.
  
• Jean Boutière, Viaţa şi opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976
  
• Mircea Mot, Ion Creangă şi impactul cu cititorul, Editura Paralela 45
  

• Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002