La latitudinea Romaniei, miscarea generala a maselor de aer
atmosferic se produce de la V la E. Relieful introduce scaderi de
temperatura in raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a
precipitatiilor la altitudini mai mari. In latitudnie, diferentele
termice nu sunt prea mari. Se inregistreaza totusi o medie anuala de
peste 2 grade C mai scazuta in N fata de Campia Romana
in S. Marea Neagra exercita o influenta climatica redusa, ce se
manifesta prin ierni relativ blande si veri lipsite de canicula. Luat
in ansamblu, climatul Romaniei este termperat continental moderat.
Temperatura medie anuala scade usor in tara noastra de la S (10 ... 11
grade C) spre N (8,5 grade C), dupa cum scade si in altitudine (6 grade
C la 1000 m, 0 grade la peste 2200 m). In iulie, luna cea mai calda din
an, temperatura medie este de 22... 23 grade C in Campia Romana.
Aici zilele tropicale (adica cu temperaturi maxime de peste 30 grade C)
sunt in numar de 50 ... 56 anual. In ianuarie, luna cea mai rece, media
termica variaza intre -2 grade C in Campia de V, usor sub 0 grade C pe
litoral, -3 grade C in Campia Romana si -4 grade C in Campia Jijiei din
nordul Moldovei.

Precipitatiile atmosferice scad in medie de la E la V (630 mm in Campia de Vest,
500 ...600 mm in Campia Romana, sub 400 mm in Dobrogea). In tinuturile
deluroase cad 600 ... 800 mm pe an iar in muntii inalti peste 1200 mm
anual.

Vanturile poarta denumiri intrate in limbajul comun: vantul de vest
aducator de precipitatii, crivatul care bate iarna de la E la NE,
uneori de la N geros si uscat, austrul (componenta mediteraneana, cald
si uscat vara,ploios iarna), vantul Mare (in Depr. Fagarasului),
brizele marine.
Pe teritoriul Romaniei se diferentiaza 3 etaje de clima: unul montan
racoros (2 ... 6 grade C) cu precipitatii abundente (700 ... 1200 mm)
si vanturi puternice. Al doilea etaj este cel al dealurilor, mai cald
(6 ...10 grade C medie anuala), mai sarac in precipitatii (500 ... 700
mm); cel din urma etaj este cel al campiilor care cuprinde si zona
dealurilor mici si care este caracterizat prin medii termice ridicate
(10 ...11 grade C) dar cu precipitatii reduse si secete frecvente.

Temperatura cea mai ridicata din tara noastra s-a inregistrat la 10
august 1951 in judetul Braila (+44,5 grade C). Cele mai coborate
temperaturi se inregistreaza in depresiunile Giurgeului, Ciucului si Brasovului
si in zona Carpatilor de Curbura (Intorsura Buzaului). Cea mai mica
temperatura a fost inregistrata la 11 februarie 1929 in apropiere de
Brasov (-38,5 grade C).

2. Vegetatia

Cel mai vechi element al vegetatiei actuale care se pastreaza din
perioada rece a ultimei glaciatiuni este molidul, esenta nord
europeana, care a reszitat frigului, coborand in campie. In perioada de
incalzire post glaciara incep sa patrunda foioasele dinspre sud, iar
molidul sa urce pe munti. Fagul, azi comun in padurile noastre,
patrunde tarziu din vestul Europei. Mai tarziu, inainteaza din E
continentului stepa, caracterizata prin vegetatie ierburoasa. Asadar,
in forma ei actuala, vegetatia tarii noastre este relativ recenta.
Tabloul actual al vegetatiei naturale, insumeaza aceste patrunderi si
transformari in timp, grupand formatiile vegetale intr-o etajare dupa
altitudine.

In zonele joase de campie si de dealuri putin inalte, din SE tarii
(Baragan Dobrogea Centrala si de S, si SE Moldovei) erau carcteristice
pana la inceputul sec 19 pajistile stepei. In vecinatatea acestora,
silvostepa, cu palcuri de padure (cuprinzand stejarul pufos si stejarul
brumariu) se intinde tentacular din SE tarii spre N, pana in Campia
Moldovei, in V, pe langa Dunare, pana in S Campiei Olteniei si chiar in
Campia de Vest.

Ulterior, devenite importante zone agricole, atat stepa cat si
silvostepa s-au transformat, s-au imbogatit in specii, astfel ca azi nu
mai cuprind decat resturi ale acestor formatiuni initiale impestritate
cu alte ierburi (stepa secundara).
O parte insemnata a teritoriului tarii, incepand pe alocuri chiar din
campie (Vlasia, Gavanu - Burdea, Burmazul) pana la 1800 m altitudine
iar in nordul tarii pana la 1600 m, o constituie zona de padure ce a
suferit restrangeri indeosebi in zonele deluroase, apte pentru agricultura.
Dar padurea si-a pastrat mai bine caracteristicile propri fiecarui
etaj. Astfel la altitudini mici, in medie sub 500 m, se intinde etajul
stejarului, alcatuit la partea inferioara, din specii de stejar (cerul
si garnita), iar la partea superioara din gorun. Se adauga si alte
specii de foioase (carpen, ulm, tei). Etajul fagului urca din
subcarpati si dealurile mai inalte din Pod. Transilvaniei pe muntii mai
scunzi din Banat si Muntii Apuseni, ajungand pana la 1200 m, iar in
amestec cu rasinoasele, chiar mai sus.

Etajul coniferelor, cuprinzand molidul, bradul,
pinul si pe alocuri zada, urca pana la limita superioara a padurii.
Cele trei etaje se interfereaza in zone de tranzitie si, pe alocuri,
prin vai reci si umbrite, se produc chiar inversari intre etajele de
vegetatie, esentele termofile urcand pe inaltimi insorite, iar esentele
de clima rece coborand pe vaile umbrite.
Zona alpina de pe muntii inalti, a putut fi numita si stepa rece,
intrucat dominante fiind pajistile, in care se ma gasesc la partea
inferioara tufisuri de ienupar si jneapan sau alti arbusti pitici
(afin, merisor).

In largul vailor mari, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie
specifica de lunca, cu stuf, papura, rogoz si adesea cu palcuri de
salcii, plopi si arini. Se remarca asadar o mare varietate a vegetatiei
spontane in Romania.
In Delta Dunãrii predominã vegetatia de mlastinã
stuficolã, care ocupã cca. 78% din suprafata
totalã. Principalele specii sunt stuful, papura, rogozul,
în amestec cu salcia piticã si numeroase alte specii.

3. Fauna

Fauna României a fost si este inca una din cele mai bogate si
variate din Europa, , specii rare sau chiar unice pe continent. Capra
neagra, ursul brun, cerbul carpatin, lupul, râsul, jderul,
cocosul de munte sunt specii ce populeaza muntii, iepurii, vulpile,
mistretii, caprioarele, potârnichile, pitpalacii sunt
intâlniti pe dealuri si in zona de câmpie. Delta Dunarii cu
o arie de 5.050 km patrati (din care 4,340 km patrati pe teritoriul
României) ramâne sanctuarul pasarilor salbatice si a
pestilor (crap, stiuca, salau, somn, etcExtinderea zonelor populate a
redus libertatea de miscare a animalelor si resursele de
vânatoare au scazut cu 10-20% in ultimii ani.

Ca si in cazul vegetatiei, rigorile perioadelor glaciare din
cuaternarul inferior, au dus la disparitia elementelor faunistice mai
vechi (mastodont, rinocer, tapir, gazela). Fauna actuala s-a format in
postglaciar prin elemente venite din S Europei cu cca 10.000 ani in
urma. Cele mai recent venite sau intorduse prin colonizare sunt cerbul
lopatar, fazanul, cainele
enot si bizamul, in Delta Dunarii, iar recent elanul, in jud.Botosani.
Exista o stransa legatura intre zonele de vegetatie (care ofera hrana
si adaopst) si repartitia teritoriala a faunei.

Astfel, in zona stepoei si silvostepei, atat de intens transformata,
caracteristice sunt rozatoarele (iepurele, harciogul, popandaul,
orbetele) iar dintre pasari: dropia, prepelita, potarnichea. Dropia
este orcotrita de lege.
Pentru padurile de foioase, specifice sunt mistretul si viezurele,
precum si unele animale de prada ca: lupul, vulpea, pisica salbatica,
alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele), fie din
etajul coniferelor (caprioara,
veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: ciocanitoarea,
cinteza, etc. In padurile de munte sunt animale de interes cinegetic
precum: ursul, cerbul, rasul, cocosul de munte, gainusa de alun.