Civilizaţia greacă a preluat elementele de civilizaţie urbană din
civilizaţiile orientale, sintetizându-le şi ridicându-le pe
alt nivel structural şi a constituit astfel originea întregii
civilizaţii europene. Înaintea civilizaţiei greceşti propriu-zise
se sintetizează pe aceleaşi teritorii şi purtată de populaţii
asemănătoare o etapă preliminară reprezentată de civilizaţiile minoică
şi miceniană în mare parte paralele şi contemporane cu cele ale
Orientului antic şi ale Egiptului.
G R E C I A A N T I C A

Civilizatia greaca a preluat elementele de civilizatie urbana din
civilizatiile orientale, sintetizându-le si ridicându-le pe alt nivel
structural si a constituit astfel originea întregii civilizatii
europene. Înaintea civilizatiei grecesti propriu-zise se sintetizeaza
pe aceleasi teritorii si purtata de populatii asemanatoare o etapa
preliminara reprezentata de civilizatiile minoica si miceniana în mare
parte paralele si contemporane cu cele ale Orientului antic si ale
Egiptului.

Periodizarea istoriei civilizatiei grecesti:

- 7000-6200 î.e.n. - Protoneolitic;

- 6200-3000 î.e.n. - Neolitic;

- 3000-2700 î.e.n. - Chalcolitic (Epoca metalelor din cupru)

- 2700-1150 î.e.n. - Epoca bronzului (în aceasta perioada se dezvolta
civilizatia minoica; 1570-1150 î.e.n. - este perioada civilizatiei
miceniene);

- 1150-725 î.e.n. - Epoca geometrica;

- 725-479 î.e.n. - Perioada arhaica;

- 479-323 î.e.n. - Perioada clasica;

- 323 î.e.n. -27 e.n. - Perioada elenistica.

Durând între mileniul al treilea si sfârsitul mileniului al doilea,
civilizatiile minoica si miceniana au reprezentat un echivalent al
celor orientale dar cu structuri sociale si culturale într-o masura
importanta diferite. Civilizatia minoica si miceniana au fost urmate
de o îndelungata perioada intermediara, perioada geometrica sau
homerica, pentru ca apoi, începând cu secolul al VII-lea î.e.n. sa se
dezvolte civilizatia greceasca propriu-zisa cu cele trei etape ale ei:
arhaismul, clasicismul si elenismul.

Civilizatia minoica

Având ca epicentru insula Creta si insula Thera (Santorin - astazi),
distrusa ulterior în mare parte de un cutremur, civilizatia minoica
este caracterizata de ample asezari urbane: Knossos, Phaistos,
Hagia-Triada, dominate de un palat. Spre deosebire însa de palatele
orientale si egiptene, adevarate fortarete, palatele minoice nu sunt
fortificate si sunt ordonate în jurul unei imense curti interioare
deschise pe care o marginesc cu fatade deschise, dublate de portice,
din coloane de lemn cu capitele de piatra, numite protodorice, curtea
interioara servind drept piata publica pentru ceremonii si adunari.
Aceasta piata publica este si principalul for ceremonial al
comunitatii, fara sa comporte sanctuare închise, misterioase. În curte
aveau loc întrecerile si jocurile rituale, reprezentate de altfel în
picturi si pe inele sigilare.

Regalitatea cretana se asemana cu cea orientala si egipteana prin
faptul ca, dupa acelasi model, se situa în fruntea unei ample
birocratii bazata pe un grup social specializat al stiutorilor de
carte si avea drept sediu un palat care concentra nu numai functiile
rezidentiale si protocolare ci si functiile ceremoniale,
administrative, militare si economice ale întregii comunitati. Ca si
în Orient, economia era una de schimb în natura, nu monetara, dar,
spre deosebire de Orient, comunitatile agricole sau mestesugaresti se
pare ca erau constituite din oameni liberi.

Datorita faptului ca majoritatea teritoriilor ocupate de civilizatia
minoica erau situate pe insule, navigatia era o ocupatie deosebit de
importanta, constituind principalul factor dinamic al societatii.

Civilizatia cretana a inventat un sistem de scriere caracterizat prin
3 etape: etapa hieroglifica, etapa linearului A si etapa linearului B,
preluat apoi de societatea miceniana. Dintre acestea doar scrierea
lineara B a putut fi descifrata, ea exprimând o limba greceasca
primitiva, asemanatoare cu limba lui Homer - aheeana.

Sfârsitul civilizatiei cretane s-a produs brusc, fiind probabil
urmarea unui cataclism natural.

Civilizatia miceniana

Începuturile civilizatiei miceniene coincid cu marea migratie a
indoeuropenilor care ocupa teritoriile arhipelagului grecesc. Astfel,
asezarea de la Micene comporta ocupata de aristocratia razboinica
miceniana (aheeana, cum se numesc noii veniti), înconjurata de
mormintele monumentale ale sefilor acesteia si un oras jos, deschis,
locuit de agricultori si de mestesugari. Citadela este fortificata cu
ziduri masive, iar în interiorul ei sunt ordonate pe terase câteva
constructii între care domina tipul de megaron - o constructie
patrulatera compusa dintr-un vestibul si o sala acoperita cu un
acoperis cu doua pante, cu functie de resedinta, prevazuta cu o vatra
centrala. În acelasi timp este si sala de adunare, ceremonii, sediu al
puterii. Noii veniti, aheenii, vorbeau o limba greceasca primitiva.
Lupta (între razboinici, scene de vânatoare, etc) este tema preferata
a picturilor care decoreaza palatele miceniene.

Civilizatia greaca

Civilizatia greaca se naste în împrejurari violente si tulburi,
cunoscând o îndelungata perioada de involutie si de existenta rurala.
Pentru aceasta poemele homerice sunt singurul document scris care s-a
pastrat. Ruralizarea civilizatiei grecesti este marcata prin
disparitia marilor asezari urbane cu arhitectura monumentala si prin
involutia tuturor mestesugurilor si tehnicilor, cu relativa exceptie a
ceramicii, unde traditia s-a pastrat cel mai puternic, bogatul decor
minoic si micenian fiind înlocuit cu un decor geometric relativ sarac
si caracterizat de teama de gol. De aici cele doua nume care se dau
acestei prime epoci a fierului grecesti - epoca homerica sau perioada
geometrica.

În ceea ce priveste organizarea sociala, civilizatia greaca din
aceasta perioada este o societate puternic militarizata, razboinica,
condusa de sefi, dupa toate aparentele ereditari, dar în acelasi timp
supusi unei cenzuri populare. În cadrul acestei organizari, ierarhiile
sunt riguroase iar legatura este în primul rând legatura de sânge,
sistemul de rudenie.

Poemele homerice nu-i mentioneaza pe dorieni. Patrunderea dorienilor
în Grecia nu are caracterul unei campanii de cucerire sistematica, ci
mai degraba o colonizare agricola. Aceasta reocupare de catre dorieni
a teritoriului grecesc s-a mentinu, în primele etape, în limitele unei
civilizatii rurale. Abia în secolul al VIII-lea î.e.n. avem
certitudinea aparitiei unor orase, adica a unor structuri concentrice,
polarizând în jurul unui centru în acelasi timp economic,
mestesugaresc si comercial, ritual ceremonial, militar si politic,
orase care se bucura de autonomie si au o structura de stat
independenta. În acelasi timp, odata cu aparitia oraselor de reface
întreaga retea de schimb, creându-se astfel premisele pentru
dezvoltarea urbana a Greciei. Tot în aceasta faza apar primele forme
de semne premonetare, asa numitele obele, care servesc drept
echivalent general în relatiile de schimb.

Forma politica este regatul, cu dinastii în general ereditare, dar
spre sfârsitul epocii geometrice apar premisele democratiei antice. În
general societatea greaca cunoaste doua instante politice a caror
importanta va creste în decursul timpului în defavoarea institutiei
monarhice: senatul (adunarea celor batrâni, a sefilor de familii) si
adunarea poporului (initial limitata doar la cetatenii înarmati,
ulterior deschisa tuturor cetatenilor si comportând drepturi politice
egale pentru toti). Aceasta evolutie nu a fost simpla. Reformele celor
3 mari legiuitori Dracon, Solon si Clistenes au fost însotite de
framântari violente.

Prin secolul al VII-lea î.e.n, demosul atenian s-a rasculat cerând
legi scrise si reforme: reîmpartirea pamânturilor, anularea datoriilor
si a sclaviei din datorii, drepturi politice. Desi s-au dat primele
legi scrise (legile lui Dracon, 621 î.e.n.) care îngradeau abuzurile
judecatorilor, conflictele au continuat. Spre a împiedica izbucnirea
unor rascoale, aristocratii au însarcinat în 594 î.e.n. pe arhontele
Solon, (cunoscut în Atena prin poeziile sale cu teme patriotice) sa
reorganizeze, pe baze noi, statul atenian. Reformele sunt considerate
o adevarata constitutie ateniana. Potrivit acestor reforme, sclavii
datornici au fost eliberati. Au fost rascumparati si readusi în patrie
sclavii vânduti sau fugiti în alte tari. În locul vechii împartiri a
populatiei dupa origine (nastere) Solon a împartit-o dupa venit. El a
fixat drepturile si îndatoririle fiecarei categorii dupa cantitatea de
grâu pe care o avea. Acesta lege micsora prestigiul eupatrizilor, care
nu mai puteau conduce neconditionat cetatea, ci doar daca erau si
bogati. Desi reformele lui Solon au micsorat puterea aristocratiei
ateniene si au întarit demosul, ele nu au adus liniste în polis. Solon
însusi spune ca "si-a tinut scutul la mijloc" (între popor si nobili).

Dupa moartea lui Solon, puterea a fost preluata de un tiran capabil
...